tehnologie

China: clon digital de mortului pentru a alunga durerea unei mame

O familie din China a recurs la o tehnologie controversată: clonarea digitală a unui fiu decedat, creând un gemel virtual destinat să mențină legătura cu mama sa, aflată în stadiu avansat de demență. Un gest disperat, dar care ridică semne de întrebare etice profunde.

Un proiect macabru, motivat de afecțiune?

Un proiect macabru, motivat de afecțiune?

Zhang Zewei, CEO-ul unei firme chineze specializate în crearea de gemene digitale ale persoanelor decedate, povestește că ideea a pornit de la cazul unui bărbat de vârstă mijlocie, fatalitatea căruia a lăsat-o pe mama sa, de 80 de ani și cu probleme cardiace, complet devastată. Familia, incapabilă să facă față pierderii, a apelat la firma lui Zewei pentru a-i recrea digital un fragment al fiului lor.

Rezultatul? Un avatar inteligent, dotat cu aceeași voce, accent și chiar cu ticuri de vorbire specifice, capabil să mențină conversații interactive cu mama, oferindu-i o iluzie de prezență. Conform South China Morning Post, această „persoană digitală” a inițiat deja sute de sesiuni video cu mama, discutând despre evenimente cotidiene și oferindu-i îndrumări.

Dar această soluție aparent generoasă ascunde o realitate sumbră. Deși firma Zewei argumentează că scopul lor este de a „consolida cei vii”, mulți consideră că această practică este o formă de cruzime, oferind speranțe false și amânând inevitabilul. Este moral acceptabil să alimentezi amintiri false într-o persoană care se află deja în stadiu avansat de demență?

Întrebarea centrală nu este dacă tehnologia este posibilă, ci dacă ar trebui folosită în acest fel. Unii susțin că este o minciună pițigăiată, o modalitate de a proteja sufletele fragile de adevăr. Alții, însă, consideră că este o manifestare a iubirii filiale, o încercare disperată de a proteja o mamă de durerea neînduratului deces.

CEO-ul firmei, Zhang Zewei, insistă că „gemela digitală” este o creație complexă, antrenată cu ajutorul unor muncitori indieni care monitorizează în timp real starea de sănătate a decedatului, colectând date video, audio și personale, pentru a reproduce cât mai fidel personalitatea sa. Această procesare intensivă de date ridică, de asemenea, probleme legate de confidențialitate și drepturile de autor.

Un caz extrem care ne obligă să punem sub semnul întrebării limitele inovației și rolul tehnologiei în gestionarea durerii și a pierderii. Este o lume în care putem recrea digital ființe disparite, dar nu putem recrea amintiri adevărate. O întrebare pe care trebuie să ne punem: până la ce nivel suntem dispuși să ne manipulăm propria realitate?