știința

Memoria de lucru: o ce se întâmplă cu ea în creierul bolnavilor

Berkeley – Creierul uman, departe de a fi o mașinărie perfectă, funcționează cu o memorie de lucru efemeră, similară cu o memorie RAM, dar cu o capacitate limitată. Cercetări recente dezvăluie o rută moleculară esențială pentru funcționarea acestei memorie, o descoperire cu implicații majore pentru înțelegerea bolilor neurodegenerative.

O nouă perspectivă asupra memoriei de lucru

O nouă perspectivă asupra memoriei de lucru

Multe dintre activitățile zilnice se bazează pe această memorie temporară, care ne permite să reținem informații necesare pentru sarcini simple, cum ar fi memorarea unui număr de telefon sau efectuarea unor calcule mentale. Dar ce se întâmplă când această capacitate este afectată? Un studiu recent, publicat în Cell Reports, condus de Francisco José López-Murcia de la Universitatea de Barcelona, a identificat o proteină cheie, Munc13-1, responsabilă pentru funcționarea corectă a memoriei de lucru.

Munc13-1 joacă un rol vital în eliberarea neurotransmițătorilor, facilitând sinapsele – conexiunile dintre neuroni. Cercetările au arătat că, atunci când Munc13-1 nu detectează corect semnalele de calciu, sinapsele își pierd capacitatea de a se întări temporar, un fenomen esențial pentru reținerea informațiilor.

„Rezultatele ne arată că, atunci când Munc13-1 nu detectează corect semnalele de calciu, sinapsele își pierd capacitatea de a se întări temporar în timpul activității repetate”, explică Francisco José López-Murcia. Această deteriorare a sinapselor este observată în diverse afecțiuni neurologice, inclusiv în anumite forme de demență.

Studiul sugerează că o modificare a căii de semnalizare calciu-fosfolipide crește pragul pentru inducerea potențierii posttetanice, un proces prin care sinapsele se întăresc temporar, reducând astfel magnitudinea acestei potențieri. Această descoperire deschide noi perspective pentru tratarea afecțiunilor neurologice asociate cu probleme de memorie și funcții cognitive.

UNC13A, gena asociată cu Munc13-1, este mutată în cazul unor afecțiuni precum deficiența intelectuală. Înțelegerea mecanismelor prin care Munc13-1 influențează sinapsele poate duce la dezvoltarea de terapii țintite.

Cercetătorii subliniază că memoria de lucru nu depinde doar de activarea neuronală susținută, ci și de modificări temporare ale transmiterii sinaptice. Această abordare oferă o imagine mai complexă a modului în care creierul stochează și accesează informațiile în timp real. Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra funcționării creierului și a modului în care se dezvoltă bolile neurodegenerative.

Francisco José López-Murcia concluzionează: „Aceste rezultate oferă dovezi experimentale pentru ideea că memoria de lucru poate depinde nu numai de activarea neuronală susținută, ci și de modificări temporare, dependente de activitate, în transmiterea sinaptică care rețin temporar informațiile în circuitele neuronale.”